Cimitirul Vesel

  Numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sint inscriptate pe cruci. Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.
  Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.
  Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat.   In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat.
  Nicio cruce nu este terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sunt sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.
Un celebru epitaf este:
,,Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea"