In momentul in care alegeti tipul de cruce pentru mormantul unei persoane decedate aveti mai multe optiuni in ceea ce priveste materialele utilizate pentru a face crucile. Cele mai moderne cruci sunt cruci granit sau marmura acestea fiind de altfel si cele mai rezistente dintre ele. La polul opus se afla crucile din lemn care putrezesc si se deterioreaza la un timp foarte scurt dupa ce au fost amplasate.
Cruci granit, monumente si traditii funerare
In acest articol vom discuta despre etapele unei inmormantari in America de Nord dar care sunt aproape identice cu inmormantarile europene in general, cu singura exceptie ca fiecare popor aduce ceva persoanl in aceste ritualuri, fiecare popor avand propriile traditii si obiceiuri.
Prima etapa a unei inmormantari este priveghiul. Cele mai frecvent intalnite aspecte ale acestei adunari sunt ca participantii semneaza o carte tinuta de supravietuitorii decedati pentru a inregistra cine a participat. In plus, familia poate alege sa afiseze fotografiile facute de persoana decedata in timpul vietii sale (adesea, portrete formale cu alti membri ai familiei si imagini sincere pentru a arata "vremurile fericite"), bunuri pretuite si alte elemente care reprezinta hobby-urile si / sau realizarile decedatului. O tendinta mai recenta este crearea unui DVD cu imagini si filme ale decedatului, insotit de muzica, si redarea acestui DVD in mod continuu in timpul vizitei.
Priveghiul este fie cu sicriul deschis, in care corpul decedatului a fost imbracat si tratat cu cosmetice pentru a fi afisat sau cu sicriul inchis, in care sicriul este inchis. Sicriul poate fi inchis daca corpul a fost deteriorat prea mult din cauza unui accident sau a unui incendiu sau a unui alt traumatism, deformat de boala, daca cineva din grup este incapabil sa se confrunte cu vizualizarea cadavrului sau daca decedatul nu a dorit sa fie vazut. In cazuri precum acestea, o imagine a decedatului, de obicei o fotografie formala, este plasata deasupra sicriului.
Totusi, acest pas este strain de iudaism. Inmormantarile evreiesti sunt tinute imediat dupa moarte (de preferinta intr-o zi sau doua, daca nu este nevoie de mai mult timp ca rudele sa vina), iar cadavrul nu este afisat niciodata. Legea din Tora interzice imbalsamarea. In mod traditional, florile (si muzica) nu sunt permise trimise unei familii evreiesti credincioase, deoarece aceastea sunt o reamintire a vietii care este acum pierduta.
Cei mai apropiati prieteni si rude ale decedatului care nu pot participa frecvent trimit flori la priveghi, cu exceptia unei inmormantari evreiesti, unde florile nu ar fi potrivite (in schimb, donatiile sunt adesea acordate unei organizatii de caritate).
Anunturile sau invitatiile contin uneori o solicitare ca participantii sa nu trimita flori/ Folosirea acestor fraze a crescut in ultimul secol. In Statele Unite, in 1927, doar 6% din necrologuri au inclus directiva de a nu trimite flori, doar 2,2% din contributiile caritabile mentionate au fost primite. Pana la mijlocul secolului, ele au crescut la 14,5%, observand o contributie caritabila ca metoda preferata de exprimare a simpatiei. Astazi, peste 87% dintre invitatii au o astfel de nota - dar statisticile variaza demografic.