Slujba de inmormantare

  Slujba inmormantarii are loc in biserica. De obicei, slujba inmormantarii are loc a treia zi dupa moarte. La nevoie, inmormantarea se face insa si mai degraba sau mai tarziu. Exista variatii in slujba inmormantarii in functie de varsta si situatia crestinului in Biserica, precum si in functie de perioada liturgica. Slujba de inmormantare a mirenilor difera de cea a clericilor si de cea a monahilor; pentru copiii de pana la sapte ani exista o randuiala speciala a inmormantării. In zilele de Pasti si in Saptamana Luminata slujba inmormantarii este diferita de cea din restul anului: in perioada pascala rugaciunile şi cantarile inmormantarii sunt imprumutate din imnografia sarbatoreasca a praznicului.
  Partea cea mai de seama din slujba inmormantarii credinciosilor este rugaciunea de dezlegare ('Dumnezeul duhurilor si al tot trupul'), urmata de rugaciunile de iertare, rostite de preot. In acestea, preotul roaga pe Dumnezeu sa dezlege sufletul celui raposat, de orice blestem sau legatura pusa asupra lui, sa-i ierte tot pacatul sufletesc si trupesc, si ca sufletul sa se odihneasca impreuna cu dreptii, iar trupul sa se dea inapoi firii, desfacandu-se in cele din care a fost alcatuit
  Dupa incheierea slujbei prohodului din biserica se porneste, in procesiune, catre cimitir. Pe marginea gropii, preotul rosteste ultima ectenie si se canta 'Vesnica pomenire'. Preotul savarseste acum tot ritualul de ingropare (varsa undelemn si vin peste cel decedat, pecetluieste groapa) si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir.
  Dupa inmormantare, este obiceiul ca familia persoanei decedate sa organizeze o masa de pomenire pentru pe cei care au luat parte la ceremonie, rude, cunoscuti si pentru cei care au ajutat la pregatirile de inhumare. Cand decedatul face parte dintr-o familie fara posibilitati materiale, este potrivit ca rudele sa apeleze la preot care le va ajuta din fondurile bisericii.